Pledoarie pentru claritate

Ceea ce vedem și modul în care percepem realitatea (atât cea exterioară, din jurul nostru, dar și cea interioară) depind foarte mult de lentila prin care privim, de cât de curată/clară este aceasta. Identificarea “petelor” și curățarea lentilei prin care privim devin demersuri esențiale pentru o “corectă” percepție a realității și pentru o existență cu sens. Bineînțeles, ne putem desfășura existența de zi cu zi și privind printr-o lentilă nu foarte curată, dar va exista “ceva” în subsidiar, pe care cu greu l-am putea defini, care va distorsiona în diverse feluri modul în care noi înțelegem experiențele pe care le trăim.

Ne stabilim obiective, intenții, avem dorințe, experimentăm și explorăm, iar viziunile pe care noi le avem asupra universului și asupra lumii au un rol esențial în viața noastră. Aceste viziuni au un rol determinant asupra modului în care ne raportăm la cei din jur, interpretărilor pe care le dăm experiențelor noastre și cum răspundem acestor experiențe.

Realitatea interioară și cea exterioară sunt interconectate iar modul în care percepem realitatea exterioară este influențat de fenomenele realității interioare. Fiind puternic construită emoțional, realitatea interioară reprezintă un adevărat univers și se bazează pe credințele noastre, pe setul personal de valori, pe experiențele trăite anterior.

Henri Bergson spunea că “Ochii văd numai ceea ce mintea este pregătită să înţeleagă.” Din punct de vedere fiziologic vedem, imaginea  se formează pe retină, dar cea care dă un anume sens imaginii percepute este mintea, și acest lucru se întâmplă pe baza experiențelor noastre și asocierilor deja create anterior. Așadar, putem spune că realitatea interioară influențează percepția realității exterioare. Mai multe persoane se pot uita la o imagine în același timp, spre exemplu, dar ceea ce vede fiecare este în strânsă legătură cu ceea ce rezidă în universul interior al fiecăruia, inclusiv starea emoțională de moment. Aici discuția este mult mai complexă, deoarece ajungem să ne întrebăm care este realitatea obiectivă, neinfluențată de universul nostru interior (spre exemplu, eu și cinci prieteni ne uităm la o masă, toți vedem o masă, așadar, există realitatea obiectivă, nu suntem influențați de ceva interior atunci când spunem că acest obiect este ceea ce este), iar această problematică a fost studiată de-a lungul timpului de marii filosofi.

Am putea concluziona pripit că doar realitatea interioară modelează percepția lumii exterioare, dar atunci de asemeni am putea aduce în discuție situațiile în care un anume factor/eveniment extern naște anumite emoții, senzații în noi. Ceva din exterior face valuri în interiorul nostru. Așadar ceva extern a modelat ceva intern, ceva ce ține de universul nostru interior. Și inevitabil mă întreb: “care-a fost prima? care influențează pe care? realitatea interioară pe cea exterioară sau invers?”. Să nu uităm să adăugăm că și noi facem parte din realitatea exterioară, pentru că avem un corp fizic, atomi și molecule care interacționează cu alte elemente ale acestei realități. Dar limita între realitatea interioară și cea exterioară unde este?

Modul în care funcționează mintea umană este fascinant iar întrebarea “eu sunt mintea mea?” mi-a apărut recent în peregrinările mele (mentale, bineînțeles), încercând să obțin claritate și încercând să-mi răspund la întrebarea “cine sunt eu?”. Gândurile și activitatea mentală sunt permanente, se nasc și mor în continuu, fiecare secundă pe care o numim “prezent” se perimează și devine instant “trecut”, iar acest continuum se desfășoară nestingherit și neperturbat, permanent, fără a fi influențat de altceva din acest univers. Percepția trecerii timpului, da, poate fi influențată de anumite stări interioare; spre exemplu: timpul parcă se dilată, secunda în care te împiedici și cazi poate părea o veșnicie, dar secunda în sine tot secundă a rămas.

De ce este claritatea mentală de dorit ? Pentru că având “lentila” pătată riscăm să îi vedem pe cei din jur pătați (paradoxal, de propriile pete, căci lentila ne aparține) și riscăm să avem o imagine incorectă a celor din jur, riscăm să avem o imagine de sine distorsionată și ne privăm de autenticitate. De asemeni, claritatea ne mai ajută să înțelegem corect ideile celor din jur, să ne exprimăm corespunzător și să ne adaptăm circumstanțelor reale în care ne aflăm. Claritatea ne permite să luăm decizii și să acționăm în acord cu gândirea noastră logică, facând puțin spațiu mental prin posibilitatea îndepărtării emoțiilor, aspect foarte important, deoarece atunci când suntem cuprinși de anumite stări emoționale putem lua decizii… nu foarte potrivite, pe care am putea să le regretăm la un moment dat.

Cum putem să atingem claritatea mentală?

Putem atinge claritatea mentală pornind într-o călătorie desfășurată sub umbrela conștientizării, a observației, a analizei, a concentrării atenției. Creșterea și dezvoltarea noastră încep acolo unde se termină zona noastră de confort, deci este nevoie să facem și lucruri în afara sferei noastre de confort, pentru a dezvolta noi abilități. Pe măsură ce exersăm și progresăm în dobândirea clarității mentale, vom reuși din ce în ce mai mult să ne dăm un pas în spate și să privim peisajul în ansamblu, cuprinzând detalii pe care nu reușim să le observăm din ochiul furtunii. Conștientizarea, concentrarea și analiza sunt instrumentele necesare fără de care nu putem atinge claritatea. Pentru a putea atinge acest obiectiv, claritatea mentală, este nevoie inițial de o autoevaluare a realității interioare. Făcând un efort voluntar de a folosi mintea rațională și investind timp în acest demers ne antrenăm și ne apropiem pași siguri de starea de claritate, ce ne va permite să intrăm în contact cu realitatea obiectivă și să privim print-o lentilă curată. O evaluare onestă și niște răspunsuri sincere la întrebările “cine sunt?”, “unde mă aflu?”, “cum sunt eu?”, “încotro mă îndrept?” sunt primii pași ai călătoriei către claritate. Lăsându-ne pradă convingerilor noastre limitative, prejudecăților, tiparelor mentale moștenite în copilărie și blocajelor emoționale pierdem șansa de a ne conecta cu sinele autentic și de a ne trăi viața în mod conștient și asumat.

Și totuși, claritatea vine la pachet și cu posibilitatea observării acelor aspecte din realitate (fie ea interioară sau exterioară) care ne creează disconfort, ne displac, poate chiar ne revoltă sau înfurie. Dar dacă am ajuns la claritate sub umbrela observației, conștientizării și analizei obiective, atunci se presupune că am învățat (sau măcar exersat) să respirăm măcar o dată (recomandat ar fi de 10 ori, și să ne și concentrăm pe respirație) înainte să luăm o decizie sau să închidem ochii repede pentru a nu mai vedea realitatea dureroasă. Paradoxal, realitatea dureroasă nu dispare dacă noi închidem ochii, ea se desfășoară în continuare.

Și mai practic, ce ajută în atingerea clarității mentale?

Meditația este una din practicile ce ajută la dobândirea stării de claritate mentală. Nu este nevoie de echipament sau tehnici speciale, ci doar de puțin timp dedicat pentru a te concentra asupra propriei respirații, cu un mic efort de voință și cu intenția de a fi prezent și conștient. În timp, această practică îți va aduce claritate mentală și te vei simți mai aproape de sinele tău autentic.

Mindfulness sau prezența conștientă. Nu doar în anumite momente, ci cât mai des, în toate activitățile de zi cu zi. Din nou, un mic efort de voință de a fi prezent și conștient de cât mai multe aspecte ale existenței tale, te va duce mai aproape de starea de claritate mentală.

Un demers analitic alături de un terapeut te va ajuta  să te apropii de starea de claritate prin care să poți privi realitatea așa cum este ea. Acest lucru se va întâmpla prin intermediul neutralității și obiectivității pe care un terapeut se antrenează să le atingă, prin relația terapeutică ce se stabilește între terapeut și pacient cât și ca urmare a călătoriei terapeutice în sine.

Fă puțină ordine! Atât în interior, cât și în exterior. Încearcă să-ți creezi o rutină, un program, sau măcar niște momente care să se repete zilnic (un ritual de dimineață/seară – nimic complicat, câteva momente pe care să ți le dedici ție/cunoașterii de sine) care să reprezinte un soi de repere pentru existența ta de zi cu zi. Scapă de grămezile de lucruri absolut inutile (știu, știu cât de puternică e tendința de a zice “poate am nevoie la un moment dat!”), cu cât ai un mediu înconjurător mai simplu și ordonat, cu atât preiei și tu în interior starea de ordine și sentimentul de “aerisit”. Iar mai mult spațiu mental nu poate decât să fie benefic!

Ilustrații de Aaron Piland, Pinterest.com

One response

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *