Cum gestionezi relația cu mama toxică?

Am scris aici despre cateva indicii clare care îți arată că ai o mamă toxică. Tare multe au fost replicile, mesajele care sunau cam așa: “zici că ai scris despre mama; ok, e toxică, acum ce fac? cum gestionez relația cu ea?”

Așa că iată acest articol care are ca scop să vă aducă la îndemână câteva idei practice pentru a gestiona relația cu mama toxică. Cred că cel mai important pas pe care îl poate face cineva care o astfel de mamă (există și tați toxici, chiar și parteneri toxici, voi aborda toate cazurile în articole viitoare) este conștientizarea situației.

A fi implicat într-o astfel de relație (și culmea, nu prea putem să evităm situațiile astea, pentru că e vorba de propriile mame) înseamnă un consum enorm de energie, de timp, înseamnă să trăiești într-un carusel emoțional care nu știi niciodată când te va duce în sus, în jos, când va coti sau când va accelera.

Înainte de a trece la soluțiile practice, voi descrie pe scurt efectele pe care o mamă toxică, prin comportamentele, atitudinea și manifestările ei,  le are asupra vieții emoționale a copilului/copiilor săi.

  • Vinovăție cronică. Cu o astfel de mamă și cu pleiada de situații pe care le trăiești alături de ea, este foarte posibil ca după o viață de trăit cu ea, să te simți vinovat/ă chiar și atunci când nu e nevoie. Chiar și atunci când situația nu o cere…iar acest simptom te poate ține pe loc, te oprește din evoluție și îți intoxică bruma de relație pe care o poți avea cu tine însuți/însăți.
  • Te neglijezi în detrimentul fericirii și bunăstării altora. A renunța la tine, la împlinirea nevoilor tale, la dorințele tale, la ce este al tău, ca alții să fie mulțumiți, satisfăcuți devine un obicei consumator de energie, dăunător pe termen lung. Avem bineînțeles, cu toții, momentele noastre de altruism, momente în care vrem să-i surprindem plăcut pe cei din jurul nostru, facem sacrificii, dar atunci când “eu nu sunt important/ă” devine un mod de relaționare, de existență, este evident că nu este benefic pentru noi înșine. Pentru că, în foarte multe cazuri, limitele în ceea ce-i privește pe copii lipsesc cu desăvârșire pentru o mamă toxică, aceștia rămân într-o simbioză nocivă cu mama. Iar de aici, următorul efect al unei mame toxice asupra copiilor săi:
  • Lipsa cunoașterii de sine, lipsa direcției, a sensului, a unui drum personal. Pentru că o mamă toxică vrea mereu să controleze întru totul, vrea să controleze acțiunile, gândurile, emoțiile celorlalți, copiii acesteia ajung să fie versiuni mai mici ale ei. Copiii unei mame toxice sunt foarte deconectați de eul lor cel mai adânc, nu reușesc să-și identifice nevoile, dorințele, nu pot să stabilească limite în legătură cu propria lor persoană, vor trăi de cele mai multe ori o viață a mamei trasă la indigo.
  • Un alt efect pe care îl are traiul cu mamă toxică este lipsa unui atașament sigur. Puteți citi despre tipurile de atașament pe larg, pe site-ul Dianei Vijulie. Este evident că atunci când crești cu o mamă care se manifestă așa cum am descris pe larg în acest articol, nu este posibilă dezvoltarea unui atașament sigur. Premisele unui atașament sigur (siguranța și răspunsul la nevoile emoționale) sunt încălcate cu totul în cadrul unei relații cu o mamă toxică.
  • Stimă de sine scăzută. Ținând cont că una din cele mai puternice senzații care te urmărește de-a lungul vieții, atunci când ai o mamă toxică, este că nimic din ce faci nu este bun, nu atinge așteptările mamei, nu este de ajuns, stima de sine se duce vertiginos în jos. De multe ori, chiar prin comparații cu ea însăși, o mamă toxică reușește să-și pună la pământ copiii, arătându-le că eforturile pe care ei le depun sunt egale cu zero, că niciodată nu vor reuși să realizeze ceva iar sentimentul general transmis este: “nu ești bun, orice-ai face, nu o să mă impresionezi”.
  • Anxietatea, depresia, lipsa de încredere în cei din jur. Acestea sunt moșteniri clare ale unei mame toxice, deoarece starea de alertă continuă, baletarea printre dorințele mamei toxice, negarea și reprimarea propriilor emoții, aduc copilului o stare continuă de anxietate, ce poate fi internalizată și purtată de acesta întreaga viață. De asemeni, din cauză că mama toxică este rareori disponibilă emoțional pentru copil, acesta crește cu modelul mental “nu mă pot baza pe nimeni”, acest model răsfrângându-se asupra tuturor relațiilor pe care copilul unei mame toxice le stabilește de-a lungul vieții.

Și acum hai să vedem ce putem face ca să supraviețuim relației cu mama toxică, să reducem din efectele pe care comportamentul acesteia le are asupra echilibrului nostru emoțional…

ACCEPTAREA. Primul, cel mai important consider eu și de multe ori cel mai voluminos, mai greu de procesat este acceptarea. Nu poți schimba sub nicio formă cine este mama ta. Nu poți schimba relația, nu o poți face să dispară efectiv, ca și cum ai face o magie.

A accepta situația, a accepta că mama ta așa este, nu înseamnă nici că ești de acord cu ea, nici că o susții, nici că deodată comportamentul ei devine justificat. Nu, a accepta înseamnă a face pace cu prezentul, cu realitatea, așa cum sunt ele. De multe ori, noi îndulcim realitatea, o ajustăm, dar procedăm așa doar pentru că ar fi prea multă durere de înfruntat…

Mintea noastră distorsionează realitatea, folosește mecanisme de protecție ca să ne protejeze de durere, de situațiile neplăcute, de ieșirea din zona de confort, iar negarea este mecanismul de protecție ce se opune acceptării. Atunci când nu te lupți cu realitatea, când nu i te opui, când nu judeci, atunci accepți! În cele mai multe cazuri, copiii părinților/partenerilor toxici fie neagă situația, fie raționalizează (încearcă să estompeze comportamentele toxice, le aduc o grămadă de argumente ce vor să fie logice și le minimalizează efectele).

FII ATENT/Ă LA REACȚIILE TALE. În acest tip de relație, cu o persoană toxică, a îți exprima nemulțumirile referitor la comportamentul celuilalt e cam ca atunci când faci scuipi contra vântului: totul se întoarce asupra ta! Dacă vei încerca să îi spui mamei tale că e ceva în neregulă cu ea, că nu e potrivit comportamentul ei, imediat va învârti situația astfel încât tu să pari un agresor iar ea o victimă. Exprimă ceea ce simți la persoana întâi, formulează despre tine; cel mai probabil emoțiile și mesajul tău vor fi ignorate și răstălmăcite, dar important este că tu susții o poziție despre ceea ce simți tu și că nu mai reprimi ceea ce simți.

STABILEȘTE LIMITE. Pare teribil de greu de realizat, mai alex în contextul în care pentru un părinte toxic limitele sunt o glumă bună. Limitele sunt, într-o asemenea situație, esențiale. Nu uita că scopul este să te protejezi și să comunici celeilalte persoane când ți-au fost încălcate limitele personale. Stabilirea limitelor te protejează de durere; a nu permite tratamentele dureroare, neplăcute, deranjante sau cele care te pun în pericol reprezintă dovezi ale iubirii tale de sine, ale stimei de sine și ale compasiunii față de tine însuți/însăți.

În prezent, deși  este greu de crezut, ești un adult puternic, capabil să oprească acțiunile care îl deranjează și îl rănesc. Este foarte posibil ca în interacțiunile cu mama ta să te simți mic/ă, să te cuprindă neputința și să crezi cu tărie că tu nu poți spune “nu” sau că sub nicio formă nu poți opri ceea ce se întâmplă.

Folosește cuvinte simple, clare, concise, prin care să exprimi ceea ce simți și care sunt limitele, ce este permis și ce nu în legătură cu persoana ta:

  • “Nu mă simt confortabil când faci comentarii despre greutatea mea. Mie îmi place foarte mult rochia, mă simt foarte bine în ea, nicidecum plinuță sau grasă!”
  • Nu accept să mă mai strigi cu porecle sau diminutive. Te rog să te oprești!
  • Te rog să nu mă mai compari cu fratele meu.
  • Te rog să-ți anunți vizitele, nu ne este confortabil să primim vizite neanunțate.

relatie mama toxica alexandra moga

DĂ-TE UN PAS ÎN SPATE. Dacă îți iei un răgaz ca să analizezi situația, vei observa că îi cunoști tehnicile și metodele în detaliu. Este nevoie de timp ca să conștientizezi aceste modele de reacție și de relaționare, poți încerca pentru o perioadă, doar să o asculți și să o observi. Fă asta ca și cum ai fi un cercetător. Observă și chiar notează, dacă simți nevoia, ceea ce descoperi în acest timp, compilează iar pe măsură ce îi cunoști mai bine comportamentul, reacțiile, vei avea un control mai mare asupra ceea ce este cel mai important, tu (și emoțiile tale).

În momentul în care finalizezi puzzle-ul mental și înțelegi că viziunea mamei tale despre viață, oameni, relații și emoții sunt într-un anume fel, îți va fi ușor să recunoști aceasă viziune când ea va fi exprimată în interacțiunile voastre. Fă din siguranța ta emoțională un scop major, iar în momentele în care te simți tras/ă în furtuna emoțională a mamei, dă-te un pas în spate, întreabă-te ce înseamnă asta (ceea ce se întâmplă) și de ce se întâmplă, dar și mai important, întreabă-te cum poți să fii tu în siguranță.

GĂSEȘTE O REȚEA DE SUSȚINERE EMOȚIONALĂ. Sau creează-ți-o. Persoanele toxice sunt disimulatori foarte buni. Se pot preface atât de bine atunci când sunt în public, încât ai crede cu tărie că sunt niște oameni minunați, inocenți și blânzi. Cel mai probabil prietenii sau rudele nu te vor crede pentru că ei nu cunosc aceste laturi ale personalității mamei tale pe care tu le cunoști atât de bine… Iar pentru a trece cu bine peste reorganizarea relației cu mama ta, ai nevoie de oameni echilibrați emoțional, pozitivi, empatici, calzi; dacă sunt oameni care au trecut sau trec și ei prin ceea ce treci tu, cu atât mai bine pentru că vor înțelege mult mai bine ce ți se întâmplă și ce nevoi ai.

Mergi la terapie, efectele psihoterapiei sunt de necontestat. Nu te duce la terapie gândind că e panaceu universal, nu îți va schimba viața și nu vei mai avea probleme niciodată, dar cu siguranță te vei schimba tu și vei ști cum să abordezi dificultățile din viața ta. Te vei întâlni pe drumul schimbării cu o grămadă de mecanisme de protecție, de blocaje, e lung și anevoios drumul, dar la final vei fi cu siguranță mulțumit/ă!

Am lăsat pentru la urmă această opțiune, deoarece o puteți folosi atunci când nimic nu funcționează, și când simțiti că ați încercat totul pentru a face această relație să meargă. Dacă vă sunt afectate semnificativ sănătatea fizică și psihică, familia, relațiile cu copiii și partenerul de viață, atunci poate ar fi o variantă să alegeți să tăiați orice legătură cu mama toxică.

RUPE LEGĂTURA. Pare înfricoșător când te gândești cum ar fi… te sperie gândul că vei rămâne singur, te macină ideea că nu e corect, este posibil să fii influențat/ă și de credințele tale religioase care susțin cinstirea părinților, dar în momentul în care tu suferi extrem de tare, poate aceasta este cea mai bună variantă.

 

Cu siguranță te vei simți copleșit/ă de vinovăție la început, dar pe parcurs vei vedea că pacea și liniștea își vor face din ce în ce mai mult loc în interiorul tău. Nu este nimeni obligat să îndure suferințe, dureri și umilințe, de la nicio altă persoană, cu atât mai mult de la părinții săi!

Este în regulă să încerci tot ce îți stă în putință ca să faci relația să meargă. Dar responsabilitatea calității unei relații este a ambelor persoane implicate în acea relație. Vei putea observa că, atunci când vei stabili limite, mai degrabă vor tăia contactul cu tine, decât să facă o concesie și să respecte limitele/regulile propuse de tine. Am auzit de cazuri în care, după ani buni în care nu au vorbit cu părinții, copiii au reluat legătura cu părinții lor toxici, dar în loc să se bucure de relația cu copiii lor, părinții s-au folosit de ocazie ca să se răzbune și să lovească iar.

Din nou, vă fac atenți. Nu discutăm despre majoritatea părinților, cei care sunt persoane cât de cât echilibrate emoțional. Discutăm despre cazurile extreme, de părinți abuzivi din punct de vedere emoțional și fizic.

Puteți citi și despre cum recunoști o mamă toxică.

EDIT: Iată câteva recomandări de carte ce te pot ajuta să afli mai multe despre comportamentele mamei toxice, despre efectele pe care relația cu mama toxică le are asupra existenței și psihicul copilului:

       

      

Sursa foto: Pinterest.com

Citeşte şi:

11 responses

  1. Am rupt legătură cu mama toxica. Mi-a stat inima în loc până am terminat de citit articolul și am văzut că nu e chiar sfârșitul lumii că am rupt legătură cu ea. Totuși, as vrea sa ii spun vreo două cuvinte, mă macină că ea tot în victima pozează și acum. Oare daca scriu o scrisoare pe care poate nici nu i-o trimit, în care sa îmi spun păsul, mă ajută să merg mai departe? Foarte,foarte util articolul! 👏

    • Îți mulțumesc pentru comentariu, Ramona! Este, într-adevăr o maare provocare să te abții, să te oprești, să nu mai spui nimic, atunci când te-ai hotărât să rupi legătura. Cred că ți-ar fi de folos să scrii scrisoarea, chiar dacă nu i-o trimiți. Pentru că îți pui tu gândurile în ordine, exprimi ce poate nu ai curaj să exprimi altfel… ai mai putea încerca să modelezi un discurs cu o persoană de încredere, să îi spui acestuia/acesteia ce ai vrea să îi spui mamei tale. Dar aș vrea să menționez că e nevoie de cineva care să asculte, să înțeleagă, să nu te judece, să oglindească ce simți și să-ți creeze un spațiu sigur de exprimare. Te îmbrățișez și transmit gânduri bune!

  2. Si cum faci, cand in sfarsit te simti liber si linistit, reusind sa rupi legatura cat de cat, schimband domiciliul si afli ca, dupa doar un an, hotaraste sa ridice o casuta noua pentru ea, singura, la 60 ani! la doar 5 minute de tine?

  3. N ai Cum sa scapi de mamele ăstea toxice doar dacă nu pleci în alta tara,te vei simți vinovata și dupa ce mor pt ca nu ai făcut suficient pt ele,cum o dai nu e bine,eu m am saturat de cum gândesc aceste persoane,nu ai ce sa le faci.Ar trebui sa nu ne mai consumam pt toate aberațiile lor și totuși o facem pt ca reușesc sa ne calce în picioare toate valorile la care noi ținem, și ăsta în mod sistematic.Nu va empatiza cu tine ci mai mult te va judeca, la un moment dat o lași balta și ăsta e, o lași sa aberze,nici nu o mai vei asculta,pt ca ea știe cel mai bine , de ce s o contrazici,ea are experiență de viață tu fiind un nimic, nu va mai stresati pt cine nu trebuie.

  4. Sunt o mama toxica si ma aflu in terapie impreuna cu fiul meu adult care a dezvoltat o dependenta (alaturat sau independent de problema de baza, nu mi s-a explicat f clar).
    Fiul meu nu participa la terapie din prea multa convingere, cand si cand (o data la cateva luni) insa reusesc sa “ii strecor ” pe mail cate un articol ca acesta pe care sper sa il citeasca fara sa se irite ca iar ma bag peste el..etc..
    Mi-ar fi placut insa ca acest gen de informatii sa fie mai sintetizat, fara adaugiri beletristice, sau oricum mai scurt, pt a fi mai eficient.
    Multumesc ca m-ati citit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *