Cum dezvolți inteligența emoțională a copilului tău

Știm deja, din numeroase studii, și din lucrările a mai multor psihologi de renume că inteligența emoțională este unul din factorii determinanți pentru o viață echilibrată, fericită, de succes… Și, surprinzător sau nu, asta ne dorim și noi pentru copiii noștri. Dar cum putem noi să îi ajutăm să-și dezvolte inteligența emoțională?

  1. Dezvoltând-o pe a noastră. Ah, nu! De ce ai început cu asta? Chiar așa este, lucrând noi continuu cu noi și dezvoltându-ne diverse abilități și trăsături, le oferim copiilor noștri o moștenire emoțională benefică. Atunci când tu ești capabil, ca părinte, să îți recunoști emoțiile și să le gestionezi eficient, fii sigur că și copilul tău va prelua inconștient aceste abilități de la tine. Evident, transferul nu este (întotdeauna) wireless, dar dacă îți concentrezi energia în mod conștient, voluntar în sensul acesta, rezultatele vor fi surprinzător de plăcute.
  2. Începe devreme. Știți situațiile alea în care părinții sunt semi-absenți/deconectați de copil în primii, să zicem, 10 ani de viață și apoi la adolescență se întreabă: “dar ce-i cu el? nu ne înțelegem deloc! nu înțeleg ce se întâmplă cu copilul ăsta!”? Cu cât începi mai devreme să modelezi inteligența emoțională în copilul tău, cu atât mai plăcută va fi surpriza când îl vei vedea peste ani punând în practică și bucurându-se de rezultatele acestor trăsături. Încă din mica copilărie poți numi emoțiile, puteți discuta despre ele, cum se simt ele în corp, în ce momente le simțim, cum putem să le exprimăm eficient, și poți încuraja copilul să verbalizeze despre ceea ce simte.
  3. Îndrumă cu blândețe, empatie și respect. Ne sunt aproape tuturor cunoscute situațiile când copilul vine plângând și spune: ” X nu mai vrea să fie prieten cu mine!” iar, părintele, pe nerăsuflate, îi spune copilului: “lasă-l mamă, nu merită, și-așa era un prostuț, nu te mai juca nici tu cu el, dă-l încolo!”.  Capacitatea de a ne mușca limba în astfel de momente o dobândim după numeroase încercări nereușite și prin conștientizarea reală a efectelor acțiunilor noastre. Cu ce îl ajut eu efectiv pe copilul meu într-o astfel de situație dacă îi dau pe tavă soluția mea? Poate el chiar vrea să fie prieten în continuare cu X, dar nu știe cum să gestioneze conflictul. Și mai mult decât atât, nu-și va dezvolta abilitățile de gândire critică și de rezolvare a conflictelor pentru că va ști că mereu tu, părintele, îi vei spune ce să facă. Probabil cea mai benefică variantă, pe termen lung, ar fi să empatizezi, să asculți ( pentru a facilita descărcarea emoțională) și apoi, cu grija unei balerine grațioase, să pui întrebări care să-l ajute pe copil să descopere singur soluția sau ce are de făcut.
  4. Valorifică situații din viața de zi cu zi. Poate ai o problemă cu un coleg de la muncă, poate te enervează cineva într-un magazin, poate…situațiile pe care le întâlnim zi de zi sunt numeroase și putem să le oferim atât ca oportunități de creștere personală dar și pentru a modela inteligența emoțională a copiilor noștri. Gândește cu voce tare, detaliază ce simți și cum gestionezi ceea ce simți – va deveni o procedură de lucru/un protocol de abordare a situațiilor dificile pentru copiii tăi.
  5. Încurajează copilul să participe la diverse ateliere, întâlniri de joacă cu alți copii, activități extracuriculare. Astfel, copilul va avea numeroase oportunități să-și dezvolte abilitățile sociale, va cunoaște alți oameni, diferiți, unici și va trăi numeroase situații provocatoare, dar care, pe termen lung, se vor dovedi benefice.

One response

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *